Amintiri din Infern

Era un  loc intunecat,friguros si mizerabil.Ma simteam de parca stateam pe cimentul ud si rece al unei celule.Eram obligata sa port căluş si catuse la maini si picioare si niste haine mult prea mari, care nu imi apartineau,imi raneau pielea si nu mi se potriveau in niciun fel.

Da,acele haine nu mi se potriveau in niciun fel.Situatia in care am fost pusa fara voia mea nu mi se potrivea deloc.

Uf…si usturimea de pe piele…imi radia pana in suflet.Fiecare inspiratie ma durea…iar pe obraji aveam straturi de lacrimi uscate.

Din cand in cand trecea cate un gardian si tipa ceva indescifrabil,lovea gratiile cu un baston sau imi arunca(la fel ca si unui caine) o portie de mancare (farfuria si continutul ei fiind jalnice) la care nici nu puteam sa ajung.

La inceput tipam cat puteam.Dar apoi…cand am ramas si fara voce m-a cuprins panica.Vocea era tot ceea ce imi mai ramasese…

Unii inca mai aveau voce,asadar se auzeau in mod constant urlete,tipete si plansete,lanturi…

Dar apoi…durerea,da,DUREREA AIA, panica(palpitatiile,durerea surda din piept,gandurile care nu iti mai apartin), teroarea, groaza, nelinistea, vulnerabilitatea, anxietatea,fragilitatea,neputinta, imposibilitatea de a ma misca sau de a respira, nevoia de a sfasia, de a urla ,de a musca, de a sparge.Imposibilitatea de a-mi controla propria minte si propriul corp…

Scriind si amintindu-mi,m-au cuprins zeci de fiori reci.

Dupa ce te doare cu o asemenea intensitate,nu mai esti tu.Si oamenii nu inteleg,nu le pasa,nu isi bat capul.

Revenind la acel mod de viata, o data la un veac ne era permis sa iesim in curte, ca sa socializam cu ceilalti detinuti,dar…lucrurile stateau altfel.Detinutii mai puternici, care aveau un grup, ii batjocoreau si ii torturau pe cei slabi, lipsiti de aparare.La fel ca in jungla.Cel cu instincte animalice supravietuieste.Ceilalti…

O alta activitate „distractiva” : uneori ,sub stricta supravegere a unui gardian intepat, eram vizitati de rude.Aceasta,fiind in realitate doar o modalitate de a tortura psihicul unui om.

O vizita dura cateva minute,cateva minute lungi.Privirile acuzatoare ale rudelor se asemanau cu loviturile unui prosop ud pe piele.

Dupa ce ajungi acolo,nu mai meriti compasiune.Esti cea mai slaba veriga a societatii,cea mai nefolositoare,te situezi pe cea mai joasa treapta a lantului trofic.

Acel om care te iubea si te pretuia,acel om care inseamna totul pentru tine (singurul om pe care il aveai) te acuza,te umileste,te detesta.

Dupa ce iti ispasesti pedeapsa si iesi (intr-un final) vei rade,vei plange,vei urla de bucurie, vei saruta pamantul, vei savura fiecare gura de aer.

(Asta daca vei mai avea putere.)

Apoi vei infrunta realitatea, vei avea parte de o dezamagire imensa:oamenii te privesc cu sila,teama sau (in cel mai bun caz) cu mila.

O singura decizie nepotrivita, o singura miscare gresita si tot viitorul iti este compromis.

Nu isi va mai aminti nimeni de lucrurile bune pe care le-ai facut,dar toata lumea isi va aminti de toate lucrurile rele facute.Binele din tine nu va mai conta.

Conteaza doar faptul ca ai gresit.

Atat.

„Failing doesn’t make you a failure”

O scrisoare pierduta…

Expeditor: Ana,exact asa cum e ea

Destinatar: Toti cei care au ochi sa vada si minte sa inteleaga

Data: niciodata nu e prea tarziu

Buna!

Ce mai faci?Cum te mai simti?Cum mai merge scoala?Cum se mai simte bunica ta?Transmite-i multa sanatate din partea mea.

Iarta-ma ca nu ti-am mai scris de mult.Am fost ocupata cu…a fi bine.Da, sunt bine!Sunt chiar foarte bine si voi fi si mai bine decat acum.Tot raul merge spre bine.

In primul rand,aceasta scrisoare va fi foarte sincera.Imi voi deschide sufletul in fata ta (crede-ma,pot sa si vizualizez asta),ma voi dezbraca de secrete, iti voi arata cum simt eu.Ma rog, asta doar daca esti capabil sa intelegi…si sa faci față…

Vreau sa iti multumesc.Da, iti multumesc ca din cand in cand te mai gandesti la mine.Logic, nu e nevoie sa gandesti lucruri pozitive despre mine,dar iti multumesc pentru simplul fapt ca din cand in cand numele meu iti mai trece prin minte.”Ana”.Un nume scurt, usor de pronuntat,usor de tinut minte,un nume pe care sigur l-ai scris de sute de ori in abecedar,un nume memorabil.

O, dar stai ! 

Inca nu am terminat cu multumirile.Iti multumesc si pentru ca mai si vorbesti despre mine.Inca o data,nu e musai sa spui lucruri pozitive despre mine.Important e ca imi rostesti numele.Gestul conteaza.Si stii cum se spune: reclama negativa e tot reclama.

Vreau sa iti multumesc si pentru ca m-ai facut sa fiu omul de azi.”Un sut in fund,un pas inainte.”. Ce-i drept am stat putin in genunchi dupa ce m-am lovit,dar si cand m-am ridicat…

Oricum, am devenit un om mai puternic. Sunt mai sigura pe mine.Nu imi mai este frica sa imi spun parerea,nu mai am temeri.La propriu,nu imi mai este frica nici macar de moarte.Pentru ca eu stiu cine sunt,dar permite-mi o intrebare retorica: tu stii cine esti?

Stii foarte bine cine esti tu.Si ascunzi adevaratul „tu” in spatele unei masti, o masca aparent sigura pe sine, care rade de ceilalti, ii arata cu degetul si ii ingenuncheaza.Dar daca iti dai jos masca?Ce se ascunde in spatele ei?O fiinta nesigura,nu?Dar si mai important,o dai vreodata jos?Macar seara,inainte de culcare…sa nu te incomodeze cand dormi.Dar probabil ca oricum te inteapa in coaste demonii interiori.Poate iti toarna si smoala pe perna, habar n-am…

Oricum, eu dorm bine noaptea.

Scriind, m-a mai fulgerat un gand: nu intelegi care este drumul pe care l-am parcus pana acum si nu ai nici cea mai vaga idee CE am vazut pe drum.Deci tu chiar nu ai habar cine sunt eu.Ai vazut doar franturi din mine,franturile pe care am vrut EU sa le vezi, franturi pe care nu le-ai analizat (asa cum trebuia), le-ai interpretat cum ti-a placut tie,le-ai vazut din unghiul cel mai favorabil tie,m-ai pus intr-o lumina neplacuta(pentru mine) doar ca sa scoti ce era mai rau din mine.Dar sunt bine, pentru ca pana si ce era „mai rau” din mine era mai bine decat tot ceea ce esti tu.

Revenind la ce spuneam mai devreme, eu dorm foarte bine noaptea. Nu am regrete.Daca as lua-o de la capat, as face totul  EXACT la fel.Mi-as urma inima si  pasiunile in acelasi mod si mi-as exprima gandurile sincer, asa cum o fac eu mereu si asa cum am si facut-o…mereu.(Probabil ca tocmai sinceritatea te enerveaza.)

Dar tu vei regreta.Poate nu acum.Poate peste 10-20 de ani vei regreta faptul ca ai irosit timp pretios cu prostii, cu jigniri,atragand energii negative.Ai irosit timp razand de mine pentru ca eu traiam clipa,iar tu ai uitat sa faci asa.

Apropo,in locul tau,mi-ar fi frica de karma.Ai facut lucrurile  astea,ai irosit timpul ala si te-ai pus prost cu Universul, in loc sa progresezi.

Sau vei regreta faptul ca tie ti-a fost rusine sa iti urmezi instinctul, gandindu-te ca ,daca ai esua,ti-ai pierde popularitatea.In schimb,ai impresionat oamenii facandu-ma pe mine sa par slaba pentru ca mi-am urmat visele.Ba am fost chiar foarte puternica si am devenit si mai si.

Voi fi mandra sa le povestesc nepotilor mei lucrurile prin care am trecut.Dar tu?Vei putea face acelasi lucru?Sau…ia-o altfel.Sa facem un exercitiu de imaginatie:daca tot  ceea ce ai rostit pana acum ti s-ar intipari pe piele, ai mai fi atat de mandru de tine?

Nu stiu,poate nu iti pasa ca am scris aceasta scrisoare.Poate se va pierde in negura vremii si in imensitatea lumii virtuale.Poate nici macar nu iti pasa de bazaconiile pe care le-am scris aici, pentru ca iti pasa prea tare de tine si continui sa iti lustruiesti masca.Sau poate nici macar nu ai avut rabdare sa citesti pana la capat.Sau,si mai grav,poate nu ai inteles o iota ,poate nu ai inteles nimic din amalgamul de emotii puse de mine aici.In situatia asta, imi pare rau pentru tine.

Pe sfarsit de scrisoare,vreau sa te rog sa le spui oamenilor cu care vorbesti despre mine ca sunt bine.Foarte bine.Incredibil de bine.Si inca fac progrese .(„And the best is yet to come.”)

Vreau sa iti urez bafta, sa te regasesti, sa intelegi cum functioneaza lumea si sa intelegi ceva din scrisoarea mea.

Pe curand,caci vei mai auzi de mine.

Semnat,

Omul care iti ureaza doar de bine in ciuda tuturor lucrurilor.

P.S:Traieste-te frumos!

Carpe diem!

„That”

Just because one person’s problem is less traumatic than another’s doesn’t mean they’re required to hurt less

J.A. Redmerski

  ​I never talk about THAT.Everyone knows what THAT is and everyone knows that I am not comfortable with telling that story.
  Sometimes,when I’m drunk enough I explain HOW that felt but I NEVER explain them WHAT happened.

  Right now I am completely sober, but I need to describe the way  THAT  felt.

  One second I was okay, I was a normal teenager who painted her nails almost everyday.The next moment, I became a ghost,I became an anxious, paranoid being.

  THAT changed who I was.I literally felt that something broke inside me.

  You’ll never be the same after being hurt.I am not the same person who was fine.I miss that person who was REALLY fine.

  These days I feel as if I am not alive.I feel as if I am watching myself on a screen .

  Today I told them the truth about being „fine” and…

*coming soon*

Polițiştii poligloți…

  Aseara ma uitam la tv, la stiri…Canalul conteaza mai putin.

  Stirea prezenta ultima idee a Poliției Române : politistii vor învăța chineză si arabă. 

   De ce ? Pentru că polițiştii trebuie sa fie capabili sa comunice si cu arabii si chinezii, comunitățile acestora fiind in creştere la noi in țară.

   Jurnalistii, oameni perspicace,au decis sa ceara părerea unui psiholog.Doamna respectiva a fost foarte sinceră si părea chiar revoltată: „nu putem să le cerem să invete chineza in situatia in care unii nu stăpânesc bine limba română.”

  Intr-o tara in care exista probleme multe si diverse, Politia decide sa isi cheltuie fondurile („limitate”) pe profesori de limbi straine…

…tragi-comedie…

  Situatia, daca ma intrebati pe mine, este si de plans si de ras… :))

                            Love you !

    Pe voi ce vă mai amuză/miră in România ?

   

Lyrics mix-Don’t be afraid!

​Hey,you!

You know it can get hard sometimes.And everyone gets high sometimes.What else can we do when we are feeling low?

And sometimes the days just seem so dark…I’m losing my mind on a tiny error.And this emptiness is much too strong.

But there’s no need to be afraid.There’s a hope that’s waiting for us  in the dark.Things will work out okay.I’ve kwown it for the longest time.Nothing scares me anymore.

Songs:

Photograph,Cold water,Read all about it,Lay me down,Scars to your beautiful,Safe inside,I’m a mess,Who you are

Aveti idei?Propuneri de cantece?

Love you

O noua serie 

Hello

  Am o idee.Si stiuuu , nu am postat de muuulta vreme.Am avut nevoie de timp liber, timp cu si despre mine.Dar am revenit si asta conteaza.

  Eu ascult foarte multa muzica.Si vreau să incep o serie de articole, articole formate din  versuri din diferite piese .Versurile respective vor fi puse cap la cap si vor  forma compuneri .

  Daca am inspiratie, urmatoarea postare apare azi/maine.Sper 🙂

Pareri ? Sfaturi ? Are sens ? :))

Love you.♡

Blogmas-day 6-Our winter dream

    ​ It’s just me and her. We are close friends.

    And this view is stunning.It’s late. We are alone and we can speak about our darkest secrets.And the sky is dark too.And it’s snowing.The snow is trying to „clean” my soul. I touch it.And everything feels warm because my soul is warm too.Everything is silent and we are the only ones here.The snow makes me feel pure.This is my kind of Heaven…(Heaven+Earth)

   But I can feel Winter’s breath on my skin.It whisks heat away leaving me pale,though my blood still runs warm.

  A few lights are brightening our way. Two lovers are kissing. And an old man is watching the river.He seems thankful.
   And I feel peaceful and happy with myself .I can’t even believe it.I am glad I am here with her.I am glad I met her.      And I can’t stop staring into her huge eyes.This brown eyed girl has a very kind soul…and she is deep and honest. Her mind is beautiful,she is perfect.And I am sad that she doesn’t know that.

  We looked into each other’s eyes and we  smiled.We took a photo even if we don’t need proofs.Our friendship is strong.”Always and forever„.But we want to „keep this love in this photograph,we made these memories for ourselves.”
        (A song for us  <–-  click  )
  We started laughing .We spoke about books.She knows I love reading.Then,we shared a few thoughts about a movie…or two…maybe three…And we never get bored.We’ve been talking for a long while but we thought we’ve been speaking for 10 min.It was like a dream.The view, her warm voice , our future plans , the silence , the fresh and cold air.I was so grateful.I felt as if I was sitting on a cloud. I let the happiness soak right into my bones.I was relaxed.

 And suddenly,something happened.My cloud disappeared.

  A noise made me feel stressed.It was her phone.Her mom was ringing.We had to go home.It was late.

„Unexpected friendships are the best.”

For her

 You changed my life,girl!  You deserve to live like a queen. You were always there for me when I needed you the most.Darling,you should know you are beautiful just the way you are.And you don’t have to change a thing .

                          Love you,

                                  A.

P.S:

(It is our story.You should take care of your friends. Friendship=♡ )